Nun è cchiù tiemp
e' m' chiammà :
“Ammore”,
m' dicist' nu' juorn'
ca' purtav' dint'
all' uocchie o' sole
e turnann' turnann'
o' ciel' s' facett' scur'.
Quann' arrivaje a' cas'
o' core tremmann'
t' chiammava ancora
“Ammore”,
ma o' ssapeva
ca' na' magia era fernut'.
13 luglio 2019
Altri contenuti che potrebbero piacerti
L'uomo nell'evolversi sta dimenticando a casa l'anima