Viteri

Ce mal di capu amore mio,
no ci riescu cu vesciu
mi faci propria mali:
mo mi mettu l’acchiali
ca magari mi passa,
ca mi sentu megghjiu.

Amore mio,
continuo cu no ci vesciu:
tuttu mi pari luntanu
e tegnu tutt’annanzi;
c’agghija fari
cu chiarescu?
Cu vesciu li luci,
i colori,
cu leggu buenu
l’occhi tua,
ca sontu propria accecanti.

Beddu mia,
tu m’affascinatu,
rendendomi oscuro
di tutti l’otri cosi belli
e m’ha puntu,
marcandomi,
d’un male incurabile.