M'annammurai nu' juorn'
ca' stev' distratta,
m'annammurai
senza pensa' ca' ll'ammore
chiù s'annasconn'
se o' guard' buon' n' facc'.
Rimmanet' sola
cu' na' freccia dint' o' core
e o' core ca' cantava
pur' se facev' mal'.
Che strana sensazion',
stu' core nun s'aspettav',
tremmava annanz' o' sole,
parlava nata lengua
ca' nun cunusceva.
M'annammurai senza capì
ca' nun s' torn' chiù aret',
m'annammurai tropp'
e' nu' suonn'
ca' teneva dint'
tutt' a' poesia do' ciel'.
25 marzo 2019
Altri contenuti che potrebbero piacerti
Quando sento la solitudine fin dentro le ossa, ripenso a quella vertigine chiamata Amore, che lega i confini di due anime perse nello stesso desiderio.