Lu Cunclavi

Li purci ca currinu a lu scifu,

chiamati cardinala e monsignura,

nni stu munnu sunu lu schifu,

lu fangu cchiù fitenti di lurdura.

Ma tanta genti asina e anchi sperta

ci va apprissu senza cugnizioni,

adurannu la munnizza a vucca aperta

e facinnuci ossequi e uvazioni.

Pupulu curnutu senza campani,

ca, ntamatu, ladi pulitici e parrini

ca sunu sempri affamati comu cani

e ca sempri ti stoccanu li rini,

chi minghia ci va apprissu si ti mbroglianu

e ti la ficcanu, ridinnu, nni lu culu,

mentri li so burdella tutti ammoglianu

e tu ti carrichi di li so pisa comu un mulu.

Talia giustu e vidi tuttu lu tiatru

pri scegliri tra li purci un purcu,

ca poi addetta li liggi di lu latru

e simìna grana arrubbati nni lu surcu.

A Diu e a Gesù Cristu li tradiru

e di dumila anni fannu lu mircatu

nni li chijsi, unni la fidi si vinniru,

sbraitannu di lu purpitu cu ciatu.

Sti surgiazzi ngrassati nni la fugna

portanu dannu a lu munnu interu;

sunu lu culera, la pesti e la rugna,

sangisuchi ca nun dicinu lu veru.

Arraggiunati tanticchiedda genti:

cridiri e aviri fidi a Diu e a Cristu

ie daveru lu sulu valuri di la menti,

l’antri minghiati sunu l’anticristu.

Si propriu nun vuliti arraggiunari,

comu fissa ca s’abbattinu lu pettu,

pirditi la fidi, la saluti e li dinari,

mentri chiddi mangianu caprettu.

Gino Ragusa Di Romano
La puisìa in dialettu sicilianu si trova nni lu me libru, ca s'intitula " LACRIME E SORRISI " Pellegrini Editore ‐ Cosenza 2014